luni, 22 iunie 2015

GÂNDIM ŞI NOI OCCIDENTAL?

Statul NU ne-a târât prin şcoală pentru a ne urâţi copilăria, ci pentru a obţine ceva de la noi: productivitate atunci când devenim adulţi.
Din acest motiv, orice boală care te aduce în imposibilitatea de a lucra produce o pagubă Statului.

SM (şi multe alte boli autoimune) se instalează din tinereţe, pe la 20 ani, începe să creeze primele probleme până la 30-40 ani, apoi îşi continuă treaba cu leziunile neuronale. Ea ucide lent şi indirect, dar oamenii cu SM pot să lucreze o anumită perioadă de timp, până când dizabilităţile (handicapurile) îi depăşesc.

Până mai ieri (acum câţiva ani), nu existau atâtea medicamente disponibile pentru ca această progresie să fie încetinită, deci soarta oricărui bolnav era pecetluită.
Astăzi, nu ar mai fi cazul (dar listele Ministerului Sănătăţii sunt incomplete – voit sau doar incompetent?).

De ce e bine să lucrezi? Evident, pentru că salariul înseamnă bani mai mulţi decât pensia socială, şi banii înseamnă independenţă financiară.

Apoi, pentru că un program zilnic (sculat, îmbrăcat, mers la serviciu, lucrat la altceva în afara propriei depresii, întors acasă, cumpărături, toaleta de seară, somn pentru că ai avut şi ocazia de a obosi psihic) îţi ordonează viaţa şi îţi ajută creierul să facă faţă mai uşor „bătăii” aplicate de sistemul imunitar. Îl ajută pe creier să se regrupeze şi să refacă unele conexiuni axonale (adică, să compenseze) – în limitele normalului, bineînţeles.


Michela Ponzio et et., Workers with disability: the case of MULTIPLE SCLEROSIS, Original Article. Neurological Sciences, Official Journal of the Italian Neurological Society 2015, DOI: 10.1007/s10072-015-2265-3:

„It is important also the concept of patient empowerment defined as a process to help patients develop knowledge, skills and awareness of their value and need in order to enable them to take a responsibility for their medical treatment and increase their autonomy.
De asemenea, este important conceptul împuternicirea pacientului, definit ca procesul prin care pacienţii sunt ajutaţi să-şi dezvolte cunoştiinţele şi abilităţile şi să-şi conştientizeze valoarea şi nevoile, pentru a le permite să-şi asume responsabilitatea tratamentului medical şi pentru a le creşte autonomia.


„Patients associations are very sensitive to this topic because a greater empowerment could improve communication with supervisor and colleagues in order to solve work-related problems and increase the negotiation capacities to improve work accommodations according to the condition and need of the worker.
Asociaţiile de pacienţi sunt foarte receptive la acest subiect, deoarece conferirea unei puteri autonome mai mare ar îmbunătăţi comunicarea cu şefii şi colegii pentru a rezolva problemele legate de serviciu, şi ar mări abilitatea de negociere în obţinerea unor facilităţi de acomodare conforme cu boala şi nevoile salariatului.


„Finally, we should not forget that governments at the national and European level are now recognizing that maintaining people with chronic diseases in employment will not only significantly reduce invalidity benefits, but will also ensure continued contribution to national social security systems.
Trebuie menţionat faptul că guvernele Europene recunosc faptul că menţinerea persoanelor cu boli cronice în câmpul muncii nu doar că va reduce semnificativ ajutoarele de invaliditate acordate, dar va asigura o contribuţie continuă la sistemele de siguranţă sociale naţionale.







Guvernele ţărilor Uniunii Europene au ajuns la concluzia că menţinerea persoanelor afectate de SM în câmpul muncii reduce cheltuielile pentru invaliditate şi asigură o contribuţie la sistemul naţional de securitate socială. Bine, ăia au la conducerea structurilor din guvernele naţionale oameni capabili.



Comparativ cu guvernele ţărilor care au incapabili în conducere, suntem „fraţi”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu