vineri, 17 iulie 2015

FILOSOFIE DE WEEKEND: FĂRĂ CREIER E GREU SĂ FII PÂNĂ ŞI PROST

Prietena mea cea mai bună a făcut Basedow-Graves, boala aia cu ochi de broască (era o broscuţă foarte frumoasă) şi s-a tratat: a luat medicamente ca să-şi aducă hormonii la „normal”, ca organismul să fie „echilibrat tiroidian” când ii scoate glanda tiroidă (cu cuţitul bisturiul).

Acum ia hormoni sintetici şi îşi vede de viaţă în continuare.
S-a împiedicat de hipertiroidism cam un an.

O parte din mine o invidiază, pentru că, deşi s-a chinuit şi ea, s-a desparţit în condiţii amiabile de un organ prea bătut de sistemul (auto)imun. A putut să facă asta.

La mine ar fi mai greu să scot organul afectat. Nu pentru că mă consider foarte deşteaptă şi nu se poate fără să gândesc, însă creierul ne coordonează viaţa, începând de la nivelurile bazale ale piramiei lui Maslow (respiraţie, apă, mâncare, somn, excreţie – cam tot ce ştie să pretindă şi un bebeluş).


Cu el bem, mâncăm, simţim frigul şi nu stăm în ger să degerăm, datorită sistemului nervos central respirăm. Gândirea se întâmplă prin neuroni; prin interacţiunile lor învăţăm (ex. să nu ţinem mâna în apa clocotită).

Un om prost nu foloseşte ce are (însă are).


Un om ghinionist nu (mai) are ce să folosească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu